ASINCRONÍSM s.n. Caracterul a ceea ce este asincron. ♦ Lipsă de concordanță în timp. ♦ Efect cinematografic dintre coloana vizuală și cea sonoră. [Cf. it. asincronismo]. substantiv neutruasincronism
ASINCRONÍSM s. n. caracter asincron. ◊ efect cinematografic bazat pe neconcordanța dintre coloana vizuală și cea sonoră. (< fr. asynchronisme) substantiv neutruasincronism
ASINCRONÍSM, asincronisme, s.n. Lipsă de sincronism; caracter asincronic. – Din fr. asynchronisme. substantiv neutruasincronism
asincronism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | asincronism | asincronismul |
plural | asincronisme | asincronismele | |
genitiv-dativ | singular | asincronism | asincronismului |
plural | asincronisme | asincronismelor |