asfalt definitie

ASFÁLT s.n. Amestec natural sau artificial de bitum cu alte materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. [Pl. -turi. / < fr. asphalte, cf. lat. asphaltus, gr. asphaltos]. substantiv neutruasfalt

ASFÁLT s. n. 1. rocă sedimentară, solidă, neagră, dintr-un amestec de bitum cu alte materiale minerale, în special pentru asfaltarea drumurilor. 2. orice îmbrăcăminte rutieră pe bază de bitum. (< fr. asphalte, lat. asphaltus, gr. asphaltos) substantiv neutruasfalt

ASFÁLT, asfalturi, s. n. Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. – Fr. asphalte. substantiv neutruasfalt

!asfált s. n., (sorturi) pl. asfálturi substantiv neutruasfalt

asfalt n. 1. un fel de smoală solidă cu care se aștern stradele; 2. trotoar cu asfalt. substantiv neutruasfalt

*asfált n. (vgr. ásphalios, f., bitum). Un fel de smoală care, amestecată cu nisip, petriș și var, servește la pavat. substantiv neutruasfalt

ASFÁLT, (3) asfalturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, brună-neagră, formată prin bituminizarea unor substanțe organice sau prin oxidarea și polimerizarea petrolului. 2. Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. ♦ Drum, loc asfaltat. 3. Tip de asfalt (2). – Din fr. asphalte. substantiv neutruasfalt

ASFÁLT, asfalturi, s. n. Amestec natural sau artificial de bitum cu materiale minerale, întrebuințat în industrie și la pavarea drumurilor. V. b i t u m, smoală, pavaj. Bedros se uita... la asfaltul luciu, negru, cu firișoare de aur în lumina farurilor. DUMITRIU, N. 269. Mîna ta bună, puternică, Zilnica ta muncă ți-o știu, Și pasul pe-asfaltul orașului, Și tihna din ceasul tîrziu. CASSIAN, H. 20. [Lucrătorii] se servesc de aparate electrice, ca cele de spart asfaltul străzilor. SAHIA, U.R.S.S. 15. Ca niște ritmice ciocane Răsună pașii pe asfalt. TOPÎRCEANU, B. 66. substantiv neutruasfalt

a avea tocuri de asfalt expr. (iron. – d. prostituate) a acosta clienții pe stradă substantiv neutruaaveatocurideasfalt

a se lipi ca asfaltul de flegmă / ca mucii de chiuvetă expr. (adol., vulg.) a urmări (pe cineva) cu insistență, a nu lăsa în pace (pe cineva). substantiv neutruaselipicaasfaltuldeflegmă