asesor definitie

ASESÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Ajutor al unui judecător (în diferite sisteme de judecată); persoană care ia parte la judecată alături de magistrat. 2. Reprezentant într-un complet de judecată, care asigură aplicarea legilor în spiritul justiției. [< fr. assesseur, cf. lat. assessor – ajutor, adjunct]. substantiv masculin și feminin asesor

ASESÓR, -OÁRE s. m. f. ajutor al unui judecător (în diferite sisteme de judecată); cel care ia parte la judecată alături de magistrat. (< fr. assesseur, lat. assessor) substantiv masculin și feminin asesor

ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. Reprezentat al oamenilor muncii în completele de judecată ale instanțelor judecătorești, care asigură aplicarea legilor în spiritul justiției de clasă și al intereselor oamenilor muncii. Asesor popular.Lat. lit. assesor (fr. assesseur). substantiv masculin și feminin asesor

*asesór m. (lat. assésor, -óris, d. assidére a ședea alăturea. V. posesor). Ajutor de judecător (în Francia, Germania ș. a.). substantiv masculin și feminin asesor

asesór (înv.) s. m., pl. asesóri substantiv masculin și feminin asesor

asesor m. magistrat alăturat pe lângă un judecător spre a-l ajuta și înlocui. substantiv masculin și feminin asesor

ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (În Roma antică și Europa medie­vală) Persoană învestită cu atribuții de judecător. ◊ Asesor popular = (Ieșit din uz) membru al completului de judecată, ales pe o perioadă determinată, cu rol consul­tativ în elaborarea unei hotărâri judecătorești. – Din lat. assesor, fr. assesseur. substantiv masculin și feminin asesor

ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (De obicei determinat prin « popular ») Reprezentant al oamenilor muncii în completele de judecată ale tuturor instanțelor judecătorești, care asigură aplicarea legilor în spiritul justiției de clasă și al intereselor oamenilor muncii. Judecarea proceselor la toate restanțele se face cu participarea asesorilor populari, afară de cazurile cînd legea dispune altfel. CONST. R.P.R. 33. Vorbea ca niciodată, fără teamă. Simțea că n-are-acum de ce se teme, Că dresoarea cu păr alb de vreme O asculta atentă ca o mamă. D. BOTEZ, în POEZ. N. 75. substantiv masculin și feminin asesor

asesoáre (înv.) s. f., g.-d. art. asesoárei; pl. asesoáre substantiv masculin și feminin asesoare

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului asesor

asesor   substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asesor asesorul asesoare asesoarea
plural asesori asesorii asesoare asesoarele
genitiv-dativ singular asesor asesorului asesoare asesoarei
plural asesori asesorilor asesoare asesoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z