ASEMELUÍ vb. IV. v. asemălui. verb tranzitivasemelui
asemelui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)asemelui | asemeluire | asemeluit | asemeluind | singular | plural | ||
asemeluind | asemeluiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | asemeluiesc | (să)asemeluiesc | asemeluiam | asemeluii | asemeluisem | |
a II-a (tu) | asemeluiești | (să)asemeluiești | asemeluiai | asemeluiși | asemeluiseși | ||
a III-a (el, ea) | asemeluiește | (să)asemeluiai | asemeluia | asemelui | asemeluise | ||
plural | I (noi) | asemeluim | (să)asemeluim | asemeluiam | asemeluirăm | asemeluiserăm | |
a II-a (voi) | asemeluiți | (să)asemeluiți | asemeluiați | asemeluirăți | asemeluiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | asemeluiesc | (să)asemeluiască | asemeluiau | asemeluiră | asemeluiseră |