ASEDIÁ vb. I. tr. A încercui, a supune unui asediu, a împresura (o cetate, un oraș etc.). [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. assediare]. adjectivasedia
ASEDIÁT, -Ă, asediați, -te, adj. (Despre cetăți sau locuri întărite) Supus unui asediu; împresurat. [Pr.: -di-at] – V. asedia. adjectivasediat
asediat a. și m. cel împresurat. adjectivasediat
ASEDIÁT, -Ă, asediați, -te, adj. (Despre cetăți, locuri fortificate, trupe) Împresurat de inamic, împiedicat să comunice cu exteriorul. V. blocat. – Pronunțat: -di-at. adjectivasediat
ASEDIÁ vb. I. tr. A încercui, a supune unui asediu, a împresura (o cetate, un oraș etc.). [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. assediare]. verb tranzitivasedia
ASEDIÁ vb. tr. a supune unui asediu. (< it. assediare) verb tranzitivasedia
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit; a împresura. [Pr.: -di-a] – It. assediare. verb tranzitivasedia
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind) verb tranzitivasedia
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. verb tranzitivasedia
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o cetate sau la un loc întărit) A supune unui asediu, a împresura. V. bloca. Mihalcea... se întoarse de asedie Brăila.^^ BĂLCESCU, O. II 51. – Pronunțat: -di-a. verb tranzitivasedia
*asediéz v. tr. (it. assediare). Fac asediŭ, împresor. Fig. Plictisesc cerînd. verb tranzitivasediez
asediat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | asediat | asediatul | asediată | asediata |
plural | asediați | asediații | asediate | asediatele | |
genitiv-dativ | singular | asediat | asediatului | asediate | asediatei |
plural | asediați | asediaților | asediate | asediatelor |