asedia definitie

ASEDIÁ vb. I. tr. A încercui, a supune unui asediu, a împresura (o cetate, un oraș etc.). [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. assediare]. verb tranzitivasedia

ASEDIÁ vb. tr. a supune unui asediu. (< it. assediare) verb tranzitivasedia

ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit; a împresura. [Pr.: -di-a] – It. assediare. verb tranzitivasedia

asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind) verb tranzitivasedia

asedià v. 1. a împresura, a face asediu; 2. fig. a importuna cu cereri. verb tranzitivasedià

ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. verb tranzitivasedia

ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o cetate sau la un loc întărit) A supune unui asediu, a împresura. V. bloca. Mihalcea... se întoarse de asedie Brăila.^^ BĂLCESCU, O. II 51. – Pronunțat: -di-a. verb tranzitivasedia

*asediéz v. tr. (it. assediare). Fac asediŭ, împresor. Fig. Plictisesc cerînd. verb tranzitivasediez