ASEDIÁ vb. I. tr. A încercui, a supune unui asediu, a împresura (o cetate, un oraș etc.). [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. assediare]. verb tranzitivasedia
ASEDIÁ vb. tr. a supune unui asediu. (< it. assediare) verb tranzitivasedia
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit; a împresura. [Pr.: -di-a] – It. assediare. verb tranzitivasedia
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind) verb tranzitivasedia
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. verb tranzitivasedia
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o cetate sau la un loc întărit) A supune unui asediu, a împresura. V. bloca. Mihalcea... se întoarse de asedie Brăila.^^ BĂLCESCU, O. II 51. – Pronunțat: -di-a. verb tranzitivasedia
*asediéz v. tr. (it. assediare). Fac asediŭ, împresor. Fig. Plictisesc cerînd. verb tranzitivasediez
asedia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)asedia | asediere | asediat | asediind | singular | plural | ||
asediind | asediați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | asediez | (să)asediez | asediam | asediai | asediasem | |
a II-a (tu) | asediezi | (să)asediezi | asediai | asediași | asediaseși | ||
a III-a (el, ea) | asediază | (să)asediai | asedia | asedie | asediase | ||
plural | I (noi) | asediem | (să)asediem | asediam | asediarăm | asediaserăm | |
a II-a (voi) | asediați | (să)asediați | asediați | asediarăți | asediaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | asediază | (să)asedieze | asediau | asediară | asediaseră |