reduceri si promotii 2018
Definitie ascuțire - ce inseamna ascuțire - Dex Online

ascuțire definitie

ASCUȚÍRE, ascuțiri, s. f. Acțiunea de a (se) ascuți. substantiv feminin ascuțire

ascuțíre s. f., g.-d. art. ascuțírii; pl. ascuțíri substantiv feminin ascuțire

ASCUȚÍRE, ascuțiri, s. f. Acțiunea de a (se) ascuți.V. ascuți. substantiv feminin ascuțire

ASCUȚÍRE, ascuțiri, s. f. Acțiunea de a a s c u ț i. 1. Formare a unui vîrf prin tăiere, cioplire, pilire etc. Ascuțirea creionului. 2. Șlefuire a unui obiect tăios pentru a-l face (mai) ascuțit. Ascuțirea cuțitelor. 3. F i g. Intensificare, înăsprire. Construirea societății socialiste are loc în condițiile ascuțirii luptei de clasă. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 447. Ascuțirea luptei de clasă, atît pe tărîm intern cît și pe cel internațional, pune în fața partidului nostru sarcina întăririi maxime a vigilenței. REZ. HOT. I 165. 4. F i g. Dezvoltare, perfecționare (a unui simț, a unei calități etc.). Ascuțirea auzului. substantiv feminin ascuțire

ascút (est) și ascúț (vest), a -țí, v. tr. (lat. ex-côtíre, d. cos, côtis, cute, de unde și cuțit.Ascut, ascuțim; ascuțeam; ascuțisem, ascuțind). Fac să taĭe orĭ să împungă: a ascuți o sabie, o suliță. Fig. A-țĭ ascuți vocea, a o face maĭ supțire [!], maĭ pătrunzătoare. verb tranzitiv ascut

ascuțì v. 1. a face să taie sau să înțepe, a da la tocilă; 2. fig. a face să împungă, să pătrunză: strigă și-și ascute glasul. [Lat. *EXCOTIRE, din COTEM, cute (v. cuțit)]. verb tranzitiv ascuțì

ASCUȚÍ, ascút, vb. I. T r a n z. 1. A face unui obiect (prin tăiere, cioplire, pilire etc.) vîrf lunguieț și (de obicei) înțepător. A ascuți un creion, a Au tăiat o creangă... care, ascuțind-o, au făcut-o frigare. DRĂGHICI, R. 69. 2. A subția muchia sau tăișul unei arme sau unelte de tăiat (prin frecare pe piatră sau pe alt material) pentru ca să taie (mai) bine. Băiatul tresări, se ridică și aduse securea. Uracu o luă și petrecu degetul pe buza oțelului: o ascuțise, o curățase cu gresia: tăia bine și era o secure grea. DUMITRIU, N. 94. Stă încuiat în casă și-și ascute cuțitul și-i pipăie buza cu degetul. DUMITRIU, N. 239. Bietul cătană gîndi și-și ascuți sabia și lovi coarnele cerbului. RETEGANUL, P. III 15. 3. Fig. (Cu privire la auz, minte etc.) A face să fie (mai) ager, (mai) pătrunzător. Strădania mea... [ca] să ascut cuvîntul și să stilizez îmi aducea destule neajunsuri școlărești. GALACTION, O. I 20. Atent... își ascuți auzul, aplecînd capul să prindă cu urechea cadența slabă a pașilor din depărtare. BART, E. 185. ◊ Refl. (Subiectul este omul sau manifestările lui) Deodată s-a ascuțit ca un ferăstrău mustrarea țițacăi Leona. SADOVEANU, N. F. 24. Văzu că începe a judeca altfel de cum judeca el pînă acum. Pasămite se ascuțise la minte. ISPIRESCU, L. 241. 4. F i g. (Complementul indică o stare de spirit, o contradicție, un conflict, o luptă etc.) A face să fie (mai) ager, (mai) acut, (mai) dîrz, (mai) neîmpăcat; a înteți, a spori, a întări. Acțiunea legii economice fundamentale a capitalismului contemporan ascute la maximum toate contradicțiile care macină imperialismul. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2617. ◊ Refl. În perioada de trecere de la capitalism la socialism lupta de clasă se ascute.Prez. ind. și conj. pers. 1 și: ascúț; prez. conj. pers. 3 și: ascúță (MACEDONSKI, O. I 250). verb tranzitiv ascuți

ascuțí (ascuțít, ascuțít), vb.1. A face mai tăioasă lama unei arme sau unelte; a face unui obiect vîrf. – 2. A (se) face mai ager, mai pătrunzător. – 3. A incita, a însufleți, a stimula. – 4. A face fin, a perfecționa. Lat. *excōtῑre, de la cōs, cotem (Pușcariu 140; REW 2275; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 274), Cf. cuțit, cute. Este posibil ca în evoluția lui să fi survenit o încrucișare cu lat. acutiāre (› it. aguzzare, v. prov., v. port. agusar, fr. aiguiser, cat. aguar, sp. aguzar, cf. REW 134), cum presupune DAR, cu toate că semantismul se explică suficient prin prima ipoteză; cf. sensurile „a face mai tăios” și „a face vîrf”, reunite și în sp. aguzar, afilar. Candrea-Dens., 99, și Candrea presupun un lat. *exacūtῑre, plecînd de la exacūtus. Der. ascuțime, s. f. (faptul de a fi ascuțit; agerime); ascuțiș, s. n. (tăiș, vîrf ascuțit); ascuțitoare, s. f. (unealtă de ascuțit creioane); ascuțitură, s. f. (vîrf.) verb tranzitiv ascuți

ASCUȚÍ, ascút, vb. IV. 1. Tranz. A face mai tăioasă lama unei arme sau a unei unelte de tăiat. ♦ A face unui obiect vârf (înțepător). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) face mai ager, mai pătrunzător. ♦ A (se) face mai dârz; a (se) înteți, a spori. – Lat. *excotire (< cos, cotis „gresie”). verb tranzitiv ascuți

ascuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascút, imperf. 3 sg. ascuțeá; conj. prez. 3 să ascútă; imper. 2 sg. ascúte, neg. nu ascuțí verb tranzitiv ascuți

ASCUȚÍ, ascút, vb. IV. 1. Tranz. A face mai tăioasă lama unei arme sau a unei unelte de tăiat. ♦ A face unui obiect vârf (înțepător). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) face mai ager, mai pătrunzător. ♦ A (se) intensifica, a (se) înteți. – Probabil lat. *excotire (< cos, cotis „gresie”). verb tranzitiv ascuți

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ascuțire

ascuțire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ascuțire ascuțirea
plural ascuțiri ascuțirile
genitiv-dativ singular ascuțiri ascuțirii
plural ascuțiri ascuțirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z