ascetism definitie

ASCETÍSM s.n. Doctrină etică-religioasă care propovăduiește renunțarea la plăceri și impune o viață austeră și retrasă; viață de ascet, sihăstrie; (fig.) viață aspră și retrasă pe care și-o impune cineva. [Cf. fr. ascétisme, it. ascetismo]. substantiv neutru ascetism

ASCETÍSM s. n. 1. mod de viață prin austeritate; anahoretism, asceză. 2. doctrină etico-religioasă care propovăduiește ascetismul (1). (< fr. ascétisme) substantiv neutru ascetism

ASCETÍSM s. n. Concepție mistico-religioasă care propagă o viață severă, retrasă de societate; sihăstrie; fig. viață aspră și retrasă pe care și-o impune cineva. – Fr. ascétisme (< gr.). substantiv neutru ascetism

*ascetízm n. (d. ascet). Viață de ascet. substantiv neutru ascetizm

ascetísm s. n. substantiv neutru ascetism

ascetism n. 1. vieață de ascet; 2. deprindere de a-și stăpâni orice poftă a simțurilor. substantiv neutru ascetism

ASCETÍSM s.n. 1. Doctrină religioasă sau morală care preconizează asceza (2). 2. Mod de viață caracterizat prin asceză; fig. viață austeră și retrasă pe care o duce cineva. – Din fr. ascétisme. substantiv neutru ascetism

ASCETÍSM s. n. Concepție mistico-religioasă care propagă renunțarea la plăceri și cere o viață severă, retrasă de societate; sihăstrie, schimnicie. Spiritul lui sănătos și popular se răzvrătește împotriva moralei absurde a ascetismului preconizat de catolicism. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 4/4. substantiv neutru ascetism