ARĂMÍU, -IE, arămii, adj. De culoarea aramei. – Din aramă + suf. -iu. adjectivarămiu
arămíu1 adj. m., f. arămíe; pl. m. și f. arămíi adjectivarămiu
arămíu2 s. n., art. arămíul adjectivarămiu
arămiu a. de coloarea aramei. adjectivarămiu
ARĂMÍU, -ÍE, arămii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea aramei. 2. S. n. Culoare arămie (1). – Aramă + suf. -iu. adjectivarămiu
ARĂMÍU, -ÍE, arămii, adj. De culoarea galbenă-roșcată a aramei. Undele arămii ale părului inextricabil împletit. GALACTIC)N, O. 1 58. Copacii arămii și-ntindeuu crengile țepene, cu frunza rară și pălită. VLAHUȚĂ, O. A. 128. ◊ (Adverbial) În poiana înnoptată Para focului se gată Cu poveștile o dată... Doar jeraticul tîrziu Luminează arămiu, Și mai ard cărbunii mici Cu licăr de licurici. DEȘLIU, M. 60. adjectivarămiu
arămiu | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | arămiu | arămiul | arămie | arămia |
plural | arămii | arămiii | arămii | arămiile | |
genitiv-dativ | singular | arămiu | arămiului | arămii | arămiei |
plural | arămii | arămiilor | arămii | arămiilor |