arzehál, -ihál, -ohál și -ovál n., pl. urĭ (turc. arzi-hal și arzu-hal, pop arzoval). Vechĭ. Jalbă adresată de un particular sultanuluĭ saŭ mareluĭ vizir. – Și arzahal, arzaval, -uhal și harzoval. substantiv neutruarzehal
arzaval | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | arzaval | arzavalul |
plural | arzavaluri | arzavalurile | |
genitiv-dativ | singular | arzaval | arzavalului |
plural | arzavaluri | arzavalurilor |