arvuni definitie

ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aconta. ♦ Refl. (Rar) A se angaja în slujba cuiva. ♦ Refl. A se înțelege cu cineva. [Var.: arvoní vb. IV] – Din arvună. verb tranzitivarvuni

arvuní, -esc, vb. tranz. – A plăti un avans. – Din arvună. verb tranzitivarvuni

arvuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arvunésc, imperf. 3 sg. arvuneá; conj. prez. 3 să arvuneáscă verb tranzitivarvuni

arvunì v. a da arvună. verb tranzitivarvunì

ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A aconta. 2. Refl. A se angaja, a se tocmi în slujba cuiva. [Var.: arvoní vb. IV] – Din arvună. verb tranzitivarvuni

ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. 1. Tranz. A aconta. A arvunit un dulap. ◊ F i g. (În forma arvoni) Scaraoschi îl întreabă [pe drac]: Ei, copile, ce ispravă ai făcut? Cîte suflete mi-ai arvonit? Dă-ți solia! CREANGĂ, P. 145. 2. R e f l. A se angaja în slujba cuiva. De-ar veni un Tudorel, Arvuni-m-aș eu la el! PAS, L. I 49. ♦ Refl. reciproc. A lua un angajament reciproc, a se lega, a se înțelege. (În forma arvoni) Și după ce ne arvonim noi și pe la anul, cu jurămîut, să umblăm tot împreună, ne-am despărțit unul de altul, răbigiți de frig și hămesiți de foame. CREANGĂ, A. 44. – Variantă: (popular) arvoní vb. IV. verb tranzitivarvuni

arvonésc (est) și -unésc (vest) v. tr. (ngr. arravonizo, aor. ónisa). Daŭ arvonă ca să fiŭ sigur de un lucru: a arvoni o casă (pe care apoĭ o voĭ lua cu chirie orĭ o voĭ cumpăra), a arvoni niște lucrătorĭ (dîndu-le un acont), a arvoni o birjă (primind tu ceva de la birjar ca asigurare că se va prezenta la timp). V. refl. Mă angajez, promit altuĭa și el mie. – Și aravonesc, arăvonesc, arăvonisesc (Dos.) și arvunez (Pan). verb tranzitivarvonesc