arvonire definitie

ARVONÍ vb. IV. v. arvuni. verb tranzitivarvoni

ARVONÍ vb. IV v. arvuni. verb tranzitivarvoni

ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A aconta. 2. Refl. A se angaja, a se tocmi în slujba cuiva. [Var.: arvoní vb. IV] – Din arvună. verb tranzitivarvuni

ARVONÍ vb. IV v. arvuni. verb tranzitivarvoni

arvonésc (est) și -unésc (vest) v. tr. (ngr. arravonizo, aor. ónisa). Daŭ arvonă ca să fiŭ sigur de un lucru: a arvoni o casă (pe care apoĭ o voĭ lua cu chirie orĭ o voĭ cumpăra), a arvoni niște lucrătorĭ (dîndu-le un acont), a arvoni o birjă (primind tu ceva de la birjar ca asigurare că se va prezenta la timp). V. refl. Mă angajez, promit altuĭa și el mie. – Și aravonesc, arăvonesc, arăvonisesc (Dos.) și arvunez (Pan). verb tranzitivarvonesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiarvonire

arvonire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arvonire arvonirea
plural arvoniri arvonirile
genitiv-dativ singular arvoniri arvonirii
plural arvoniri arvonirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z