ARVONÍ vb. IV. v. arvuni. verb tranzitivarvoni
ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A aconta. 2. Refl. A se angaja, a se tocmi în slujba cuiva. [Var.: arvoní vb. IV] – Din arvună. verb tranzitivarvuni
ARVONÍ vb. IV v. arvuni. verb tranzitivarvoni
arvonésc (est) și -unésc (vest) v. tr. (ngr. arravonizo, aor. ónisa). Daŭ arvonă ca să fiŭ sigur de un lucru: a arvoni o casă (pe care apoĭ o voĭ lua cu chirie orĭ o voĭ cumpăra), a arvoni niște lucrătorĭ (dîndu-le un acont), a arvoni o birjă (primind tu ceva de la birjar ca asigurare că se va prezenta la timp). V. refl. Mă angajez, promit altuĭa și el mie. – Și aravonesc, arăvonesc, arăvonisesc (Dos.) și arvunez (Pan). verb tranzitivarvonesc
arvoni verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)arvoni | arvonire | arvonit | arvonind | singular | plural | ||
arvonind | arvoniți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | arvonesc | (să)arvonesc | arvoneam | arvonii | arvonisem | |
a II-a (tu) | arvonești | (să)arvonești | arvoneai | arvoniși | arvoniseși | ||
a III-a (el, ea) | arvonește | (să)arvoneai | arvonea | arvoni | arvonise | ||
plural | I (noi) | arvonim | (să)arvonim | arvoneam | arvonirăm | arvoniserăm | |
a II-a (voi) | arvoniți | (să)arvoniți | arvoneați | arvonirăți | arvoniserăți | ||
a III-a (ei, ele) | arvonesc | (să)arvonească | arvoneau | arvoniră | arvoniseră |