ARTIMÓN s.n. Catargul de la pupă al unei nave. [Pl. -onuri, -oane. / cf. fr. artimon, it. artimone]. substantiv neutruartimon
ARTIMÓN s. n. catarg de la pupă al unei nave. (< fr. artimon, it. artimone) substantiv neutruartimon
artimon n. catartul dinapoi al corăbiei. substantiv neutruartimon
ARTIMÓN, artimonuri, s. n. Catarg de la pupa unei nave cu pânze care are mai mulți arbori. [Pl. și: artimoane] – Din fr. artimon. substantiv neutruartimon
artimón s. n., pl. artimónuri/artimoáne substantiv neutruartimon
*artimón n., pl. oane (fr. artimon, it. artimóne). Mar. Catargu din apoĭ al corăbiiĭ. substantiv neutruartimon
artimon substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | artimon | artimonul |
plural | artimoane | artimoanele | |
genitiv-dativ | singular | artimon | artimonului |
plural | artimonuri | artimoanelor |