reduceri si promotii 2018
Definitie articula - ce inseamna articula - Dex Online

articula definitie

ARTICULÁ vb. I. tr. A emite, a rosti (cuvinte, sunete etc.). 2. tr. A adăuga un articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. 3. refl. A se lega printr-o articulație. [< fr. articuler, cf. lat. articulare]. verb tranzitiv articula

ARTICULÁ vb. I. tr. 1. a emite, a rosti cuvinte, sunete. ◊ a executa o serie de sunete succesive la un instrument muzical sau cu vocea. 2. a atașa articolul unui substantiv. II. refl. a se lega printr-o articulație. (< fr. articuler, lat. articulare) verb tranzitiv articula

ARTICULÁ, articulez, vb. I. 1. Tranz. A emite un sunet, a rosti deslușit un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire. 2. Tranz. A pune, a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. 3. Refl. A se lega prin articulații. – Fr. articuler (lat. lit. articulare). verb tranzitiv articula

articulá (a ~) vb., ind. prez. 3 articuleáză verb tranzitiv articula

articulà v. 1. a rosti lămurit: a articula sunetele; 2. fig. a afirma pozitiv: a articula un fapt; 3. a se uni prin articulațiuni. verb tranzitiv articulà

ARTICULÁ, articulez, vb. I. 1. Tranz. A pronunța, a rosti un sunet, un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire. 2. Tranz. A pune, a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. 3. Refl. A se lega prin articulații. – Din fr. articuler, lat. articulare. verb tranzitiv articula

ARTICULÁ, articulez, vb. I. 1. T r a n z. (Cu privire la sunete sau la cuvinte) A emite, a rosti deslușit cu ajutorul organelor de vorbire. De-abia putu articula cîteva cuvinte de mulțumire și admirație. REBREANU, R. I 179. Nu putea să afle ce vrea bătrinul, care nu era in stare să articuleze nici un cuvînt. BART, E. 338. 2. Refl. (Despre părțile unui întreg) A se lega prin articulații. Mîna se articulează la umăr. 3. T r a n z. A pune, a adăuga articol unui substantiv, unui adjectiv sau unui echivalent al lor. (R e f l. p a s.) Substantivul se articulează cînd este însoțit de un determinativ. verb tranzitiv articula

*articuléz v. tr. (lat. artículo, -áre). Unesc pin [!] încheĭeturĭ. Pun articul unuĭ cuvînt. Pronunț: n' a articulat nicĭ un cuvînt și a plecat. verb tranzitiv articulez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului articula

articula   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) articula articulare articulat articulând singular plural
articulând articulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) articulez (să) articulez articulam articulai articulasem
a II-a (tu) articulezi (să) articulezi articulai articulași articulaseși
a III-a (el, ea) articulea (să) articulai articula articulă articulase
plural I (noi) articulăm (să) articulăm articulam articularăm articulaserăm
a II-a (voi) articulați (să) articulați articulați articularăți articulaserăți
a III-a (ei, ele) articulea (să) articuleze articulau articula articulaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z