articul definitie

credit rapid online ifn

ARTÍCUL s.m. (Bot.) Formație cuprinsă între două articulații. [< lat. articulus]. substantiv masculinarticul

ARTÍCUL s. m. internod. (< lat. articulus) substantiv masculinarticul

credit rapid online ifn

*artícul n., pl. e (lat. artículus). Diviziune (paragraf) a unuĭ tractat, uneĭ legĭ, unuĭ contract, uneĭ socotelĭ (V. pont). Orĭce obĭect de comerciŭ. Parte cuprinsă între doŭă puncte de articulațiune într' o plantă orĭ într' un insect. Parte dintr' un întreg: articul de ziar. Articul de fond, articulu principal al unuĭ ziar. Articul de Paris, obĭect de modă saŭ industrial care se fabrică specialmente la Paris. Gram. Cuvînt orĭ particulă care determină un nume: cel mare, marele. – Și articol (după it.). substantiv masculinarticul

ARTÍCUL s. n. v. articol. substantiv masculinarticul

artíc (-ce), s. n. – Bucată, rămășiță, rest. – Var. (h)artig, hartic. Tc. artik, cf.bg. artyk. Totuși, Drăganu, Dacor., VI, 259, îl derivă de la lat. *articus, de la articulus, și îl identifică cu cuvîntul hartan; este însă greu de presupus existența unui cuvînt lat. de acest fel (cf. Graur, BL, V, 73). substantiv neutruartic

1) artíc n., pl. e (pol. artykul, d. lat. articulus). Sec. 17. Jalbă, reclamațiune. substantiv neutruartic

2) artíc n., pl. e (cp. cu turc. bg. artyk, rest, cupon). Ban. Olt. Trans. Artan, hartan, halcă. – Și hartíc și -íg: hartice nemestecate intraŭ în burdihanu lupuluĭ (N. Pl. Ceaur, 17). substantiv neutruartic

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiarticul

articul  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular articul articulul
plural
genitiv-dativ singular articul articulului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z