ARSENIÚRĂ s.f. Compus al arsenului cu un metal. [Pron. -ni-u-. / < fr. arséniure]. substantiv femininarseniură
ARSENIÚRĂ, arseniuri, s. f. Combinație a arsenului cu un metal. [Pr.: -ni-u-] – Fr. arséniure. substantiv femininarseniură
*arseniúră f., pl. ĭ. Chim. Aliaj de sulf. substantiv femininarseniură
arseniúră (-ni-u-) s. f., g.-d. art. arseniúrii; pl. arseniúri substantiv femininarseniură
ARSENIÚRĂ, arseniuri, s. f. Combinație a arsenicului cu un metal. [Pr.: -ni-u-] – Din fr. arséniure. substantiv femininarseniură
arseniură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | arseniură | arseniura |
plural | arseniuri | arseniurile | |
genitiv-dativ | singular | arseniuri | arseniurii |
plural | arseniuri | arseniurilor |