arsenic definitie

credit rapid online ifn

ARSÉNIC s.n. Arsen. [< fr. arsenic, lat. arsenicum]. substantiv masculinarsenic

ARSÉNIC adj.m. Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenicului cu oxigenul. [Cf. fr. arsénique]. substantiv masculinarsenic

credit rapid online ifn

ARSÉNIC1 s. n. anhidridă arsenioasă; arsen (2). (< fr. arsenic, lat. arsenicum, gr. arsenikon) substantiv masculinarsenic

ARSÉNIC2 adj. acid ~ = acid din combinarea arsenului cu acid azotic. (< fr. arsénique) substantiv masculinarsenic

ARSÉNIC s. n. Metaloid cristalizat, sfărâmicios, de culoare cenușie, cu miros de usturoi, ai cărui compuși sunt otrăvitori. ◊ (Adjectival, în expr.) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenicului cu oxigenul. – Fr. arsenic (lat. lit. arsenicum). substantiv masculinarsenic

*arsénic n. (vgr. arsenikón, masculin, d. ársen, viguros). Chim. Metaloid tri- și pentavalent de doŭă felurĭ: cristalizat și amorf. Cel cristalizat e cenușiŭ, metalic, cu densitatea de 5,7 și sfărămicĭos. Se volatilizează fără să se topească la 450°. Supt maĭ multe atmosfere se topește. Cel amorf e negru și are o densitate de 4,71. Arde cu o flacără verde palidă și miroase a usturoĭ. Arsenicu pur nu e veninos, dar pin [!] oxidare devine veninos și se uzitează la facerea hîrtiiĭ de ucis muștele. Compușiĭ luĭ sînt veninoșĭ. V. șoricĭoaĭcă. substantiv masculinarsenic

*arsénic, -ă adj. Chim. Acid arsenic, acid arsenios maĭ oxigenat (AsO3). substantiv masculinarsenic

!arsénic1 adj. m., pl. arsénici substantiv masculinarsenic

arsénic2 s. n. substantiv masculinarsenic

arsenic n. 1. metaloid, de un cenușiu lucitor, care răspândește la căldură un miros tare de usturoiu; pulberea arsenicului devine otrăvitoare și servă la facerea hârtiei care omoară muște; 2. acid arsenic. substantiv masculinarsenic

ARSÉNIC s. n. Pulbere fină, albă, cu miros de usturoi, foarte toxică pentru om; arsen (2). ◊ (Adjectival) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenului (1) cu acid azotic. – Din fr. arsenic, lat. arsenicum. substantiv masculinarsenic

ARSÉNIC2 S. n. Metaloid cristalizat, sfărîmicios, de culoare cenușie, cu strălucire metalică, cu miros caracteristic de usturoi, ai cărui compuși sînt otrăvitori; în cantități foarte mici e folosit în medicină; (popular) șoricioaică. substantiv masculinarsenic

ARSÉNIC1 adj. m. (Numai în e x p r.) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenicului2 cu oxigenul. substantiv masculinarsenic

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiarsenic

arsenic  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arsenic arsenicul
plural arsenici arsenicii
genitiv-dativ singular arsenic arsenicului
plural arsenici arsenicilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z