arsenal definitie

arsenál (arsenále), s. n.1. Întreprindere sau clădire unde se repară armament. – 2. Totalitatea mijloacelor de luptă. – Var. (înv.) arsana. Arab. dār-sina‘a (› sp. dársena), de unde ngr. ἀρσηνάλης, it. arsenale, fr. arsenal (› rom.). Var. provine din ngr. ἀρσάνα sau ἀρσενᾶς, dublete ale cuvîntului anterior. A existat și un al treilea dublet, tc. tershane, de unde rom. tarsana, tersana, ngr. τερσανᾶς (sec. XVII). Astăzi se folosește numai forma derivată din fr. substantiv neutruarsenal

ARSENÁL s.n. 1. Întreprindere, stabiliment, mai ales cu caracter militar, unde se fabrică, se repară și se depozitează armament etc. 2. (Fig.) Ansamblul mijloacelor de luptă într-un domeniu oarecare. [Pl. -le, -luri. / < fr. arsenal, it. arsenale]. substantiv neutruarsenal

arsenál s. n., pl. arsenále substantiv neutruarsenal

arsenal n. locul unde se fabrică sau se conservă arme sau munițiuni: arsenalul armatei. substantiv neutruarsenal

ARSENÁL s. n. 1. întreprindere (militară) pentru fabricarea sau repararea armamentului sau munițiilor. 2. (fig.) ansamblul mijloacelor de luptă, de care se servește cineva într-o acțiune, profesie etc. (< fr. arsenal, it. arsenale) substantiv neutruarsenal

ARSENÁL, arsenale, s. n. 1. Stabiliment militar în care se fabrică, se repară și se depozitează cantități mari de armament. 2. Fig. Totalitatea mijloacelor de luptă într-un anumit domeniu. – Fr. arsenal. substantiv neutruarsenal

*arsenál n., pl. e (fr. arsenal, d. it. arsenále [și dársena, d. ar.], care vine d. ngr. arsenâs, ĭar acesta d. ar. dar-us sinâ' a, derivat și el d. pers. ters-hane, casa industriiĭ; turc. tersané, pop. tersaná; bg. tersana, ngr. tersanâs, și tarsanâs; sp. [d. ar.] arzaná și arsenal. V. tersana). Fabrică și depozit de arme și de munițiunĭ de războĭ. Stabiliment maritim în care se construesc [!], se repară și se armează bastimentele de războĭ. Fig. Mijloace de atac și de apărare: arsenalu erudițiuniĭ. substantiv neutruarsenal

ARSENÁL, arsenale, s.n. 1. Întreprindere sau clădire în care se repară (eventual se și fabrică și se depozitează) armament. 2. (Adesea fig.) Totalitatea mijloacelor de luptă. ♦ Fig. Totalitatea mijloacelor de care se servește cineva într-o acțiune, în exercitarea unei profesiuni etc. Arsenalul cercetătorului. – Din fr. arsenal. substantiv neutruarsenal

ARSENÁL, arsenale, s. n. 1. Stabiliment militar în care se fabrică, se repară și se depozitează cantități mari de armament. Arsenalul armatei ♦ Depozit de materiale. În fundul curții era un arsenal – muzeu de antichități, colecționate în cursul anilor de la vapoarele care treceau prin port. BART, E. 323. 2. F i g. Totalitatea mijloacelor de luptă într-un anumit domeniu (mai ales ideologic și politic). Burghezia națiunii dominante folosește împotriva concurentului ei – burghezia națiunii subordonate – tot arsenalul asupririi naționale (interdicție de drepturi politice, restricții în folosirea limbii, ațîțarea unui popor împotriva altuia, măceluri, pogromuri etc.). LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 41. substantiv neutruarsenal

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiarsenal

arsenal  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arsenal arsenalul
plural arsenaluri arsenalele
genitiv-dativ singular arsenal arsenalului
plural arsenale arsenalurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z