aromitor definitie

credit rapid online ifn

AROMITÓR, -OÁRE, aromitori, -oare, adj. 1. Care răspândește un miros plăcut. 2. Care îmbie la somn. – Din aromi + suf. -tor. adjectivaromitor

aromitór adj. m., pl. aromitóri; f. sg. și pl. aromitoáre adjectivaromitor

credit rapid online ifn

aromitor a. care adoarme visător. adjectivaromitor

AROMITÓR, -OÁRE, aromitori, -oare, adj. 1. Care răspândește un miros plăcut. 2. Care îmbie la somn. – Aromi + suf. -tor. adjectivaromitor

AROMITÓR,-OÁRE, aromitori, -oare, adj. Care răspîndește un miros plăcut; înmiresmat; care îmbie la somn. Ziua de sfîrșit de primăvară era lină, cu adieri aromitoare din finețuri. SADOVEANU, F. J. 101. Dulci bori aromitoare și umed-tămîiete Din respirări de seve vin nările-i să-m-bete. TOMA, C. V. 112. Privighetoarea tace în frunze-aromitoare. MACEDONSKI, O. II 155. ◊ (Adverbial) E atît de bine și de aromitor pe iarbă verde, la umbră deasă! DELAVRANCEA, T. 65. adjectivaromitor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiaromitor

aromitor  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aromitor aromitorul aromitoare aromitoarea
plural aromitori aromitorii aromitoare aromitoarele
genitiv-dativ singular aromitor aromitorului aromitoare aromitoarei
plural aromitori aromitorilor aromitoare aromitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z