AROMÍ, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn ușor și plăcut; a ațipi; a dormita. 2. Tranz. A ameți printr-un miros îmbătător. 3. Tranz. Fig. A potoli, a liniști. [Var.: (înv.) aromá vb. I] verb tranzitiv aromi
aromí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aromésc, imperf. 3 sg. aromeá; conj. prez. 3 să aromeáscă verb tranzitiv aromi
aromì v. (transitiv) 1. a ameți prin miros îmbătător: florile m´au aromit și somn greu am adormit POP.; 2. (intransitiv) a adormi ușor, a ațipi. [Dela aromă, mirodenie; primitiv: a afuma cu mirodenii, sens încă conservat de Mold. aromit]. verb tranzitiv aromì
AROMÍ, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn ușor (și scurt); a ațipi. 2. Tranz. A ameți cu un miros îmbătător. 3. Tranz. (Rar) Fig. A potoli, a liniști. [Var.: (înv.) aromá vb. I] – Et. nec. verb tranzitiv aromi
AROMÍ, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn lin, plăcut, a fi pe jumătate adormit; a ațipi, a dormita. Un zîmbet e apa, la scaldă momește. Băiatul pe verdele țărm aromește. IOSIF, T. 59. După ce-mi umbla După ce-mi vina. Soare scăpăta... Voinic aromea, Frîul că slăbea, Pe cal Adormea, Greu somn Că-l fura. TEODORESCU, P. P. 490. ◊ F i g. Aerul plin de răcoare, umbra ce le-ncoronează Dragi îmi fac ale lor țărmuri tainice jur-împrejur, Și precum copilu-adoarme cînd dulci cîntece vibrează, Sufletul meu aromește la al apelor murmur. MACEDONSKI, O. I 237. 2. Tranz. A ameți prin miros îmbătător. Rozmarine, Calofire, Cum m-ai aromit Și m-ai adormit! TEODORESCU, P. P. 412. Ici pe iarbă m-am lungit, Florile m-au aromit Și somn greu am adormit. TEODORESCU, P. P. 683. 3. Tranz. Fig. A potoli, a liniști. (Atestat în forma aroma) Te plîng, iubită maică! Te plîng, o scump părinte, Cu lacrămile-acuma durerea-mi aromez. ALEXANDRESCU, P. 24. - Variantă: (învechit) aromá, aromez, vb. I. verb tranzitiv aromi
aromésc v. tr. (poate înrudit cu aromă). Vest. Adorm puțin: o aromise somnu (CL. 1910,316). Fig. Seduc, înșel. V. intr. Ațipesc visînd. – La Moxa arumesc. verb tranzitiv aromesc
| aromi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) aromi | aromire | aromit | aromind | singular | plural | ||
| aromind | aromiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | aromesc | (să) aromesc | aromeam | aromii | aromisem | |
| a II-a (tu) | aromești | (să) aromești | aromeai | aromiși | aromiseși | ||
| a III-a (el, ea) | aromește | (să) aromeai | aromea | aromi | aromise | ||
| plural | I (noi) | aromim | (să) aromim | aromeam | aromirăm | aromiserăm | |
| a II-a (voi) | aromiți | (să) aromiți | aromeați | aromirăți | aromiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | aromesc | (să) aromească | aromeau | aromiră | aromiseră | ||