ARNĂUȚÉSC, -EÁSCĂ, arnăuțești, adj. De arnăut2. – Din arnăut2 + suf. -esc. adjectivarnăuțesc
arnăuțésc (-nă-u-) adj. m., f. arnăuțeáscă; pl. m. și f. arnăuțéști adjectivarnăuțesc
arnăuțesc a. de arnăut: cete arnăuțești, poteră arnăuțească. adjectivarnăuțesc
ARNĂUȚÉSC, -EÁSCĂ, arnăuțești, adj., s. f. art. 1. Adj. Care aparține arnăuților, privitor la arnăuți, specific arnăuților. 2. S. f. art. Dans popular din Muntenia, jucat în trecut de arnăuți; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -esc. adjectivarnăuțesc
ARNĂUȚÉSC, -EÁSCĂ, arnăuțești, adj. De arnăut. [Pîndarii boierilor de la oraș] au veșminte arnăuțești și mustăți lungi și hangere la brîu. PAS, L. 1 83. Unul... purta un costum arnăuțesc. NEGRUZZI, S. I 30. adjectivarnăuțesc
ARNĂUȚÉSC, -EÁSCĂ, arnăuțești, adj., s. f. art. 1. Adj. Care aparține arnăuților, privitor la arnăuți, specific arnăuților. 2. S. f. art. Dans popular din Muntenia, jucat în trecut de arnăuți; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -esc. temporararnăuțesc
!arnăuțeásca (dans) (-nă-u-) s. f. art., neart. arnăuțeáscă, g.-d. art. arnăuțéștii temporararnăuțeasca
arnăuțească f. horă introdusă în epoca fanariotă de Arnăuții domnești și rămasă până azi în popor. temporararnăuțească