arnici definitie

árnícă (-ci), s. f. – Plantă (Arnica montana). Nume științific, răspîndit de farmaciști. Sec. XIX. substantiv femininarnică

árnică (plantă) s. f., g.-d. art. árnicii; pl. árnici substantiv femininarnică

ARNÍCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-portocalii și fructe negricioase (Arnica montana). – Lat. lit. arnica. substantiv femininarnică

ARNÍCĂ, arnici, s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika. substantiv femininarnică

*árnică f., pl. ĭ (mlat. arnica, d. lat. ptármica, care vine d. vgr. ptarmiké, [plantă] care te face să strănuțĭ). O plantă din familia compuselor cu proprietățĭ stimulante, febrifuge, tonice și vulnerare (árnica montána). – Pop. podbeal de munte. substantiv femininarnică

arnică f. plantă tonică și stimulentă a cării tinctură e bună pentru vindecarea rănilor (Arnica montana). substantiv femininarnică

ÁRNICĂ, arnici, s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana).Din lat., fr. arnica, germ. Arnika. substantiv femininarnică

arnicí (arníciuri), s. n. – Pînză de bumbac colorată. Origine necunoscută. Pare o deformare populară de la urșinic „catifea”. Singura ipoteză diferită pe care o cunoaștem, a lui Scriban (din bg. jarenica) nu pare potrivită. Din rom. provine probabil bg. arnič (Capidan, Raporturile, 220) și mag. arninci (Candrea, Elemente, 406). substantiv neutruarnici

ARNÍCI, (2) arniciuri, s. n. 1. Bumbac răsucit într-un singur fir și vopsit în diferite culori, întrebuințat la cusutul înfloriturilor pe cămăși, pe ștergare etc. 2. (La pl.) Diverse feluri de arnici (1).Comp. sb. jarenica. substantiv neutruarnici

arnícĭ n. (cp. cu sîrb. jarènica, lînă de mel). Ață de bumbac (în general roșie) care nu ĭese la spălat și care se întrebuințează la făcut ornamente și litere pe rufe. substantiv neutruarnicĭ

arníci s. n., (feluri) pl. arníciuri substantiv neutruarnici

ARNÍCI, arniciuri, s. n. Fir de bumbac răsucit și colorat, întrebuințat la cusutul înfloriturilor pe cămăși, pe ștergare etc. – Cf. sb. jarenica. substantiv neutruarnici

ARNÍCI S. n. Bumbac răsucit într-un singur fir și vopsit în diferite culori, întrebuințat la cusutul înfloriturilor pe cămăși, pe ștergare etc. Fără înveșmîntarea de arnăut, cu găitane multe, fără îndrăcitele de arme de la briu, așa cum se înfățișa acum, în cămașa lungă de pînză, cu rîuri de amici roșu pe mîneci și la gît, Iani arăta ca un țăran mai bătrîior. PAS, L. I 99. [Țăranii] au păstrat... cămășile lungi și albe ca floarea, cu chenaruri de fluturi și amici pe la poale și pe la mîneci. HOGAȘ, DR. II 185. Cucuie, de unde vii? – De la Cluj, de la Sibii! – Da de mîndra ce mai știi? – Știu bine că-i sănătoasă, Șede la masă și coasă Cu arnici și cu mătasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 118. substantiv neutruarnici

arniciu m. fire de bumbac colorate. [Origină necunoscută]. substantiv neutruarniciu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiarnici

arnici  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arnici arniciul
plural arniciuri arniciurile
genitiv-dativ singular arnici arniciului
plural arniciuri arniciurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z