armonizare definitie

credit rapid online ifn

ARMONIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) armoniza. [< armoniza]. substantiv femininarmonizare

ARMONIZÁRE, armonizări, s. f. Acțiunea de a (se) armoniza. substantiv femininarmonizare

credit rapid online ifn

armonizáre s. f., g.-d. art. armonizắrii; pl. armonizắri substantiv femininarmonizare

ARMONIZÁRE, armonizări, s. f. Acțiunea de a (se) armoniza. – V. armoniza. substantiv femininarmonizare

ARMONIZÁRE, armonizări, s. f. Acțiunea de a s e armoniza; punere sau aducere în armonie, punere de acord a părților unui întreg. Ilustrează din plin bogatele posibilități pe care le are folclorul nostru in privința armonizării și dezvoltării sale simfonice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 346, 3/1. substantiv femininarmonizare

ARMONIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) pune în armonie, în concordanță; a (se) potrivi. 2. tr. A compune acompaniamentul (vocal sau instrumental al) unei melodii. [< fr. harmoniser, it. armonizzare]. verb tranzitivarmoniza

ARMONIZÁ vb. 1. tr., refl. a (se) pune în armonie; a (se) potrivi. II. tr. a compune acompaniamentul unei melodii. (< fr. harmoniser) verb tranzitivarmoniza

armonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 armonizeáză verb tranzitivarmoniza

ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. 1. Tranz., intranz. și refl. A pune în armonie sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanță; a se potrivi. 2. Tranz. A compune acompaniamentul la o melodie, conform legilor armoniei. – Fr. harmoniser. verb tranzitivarmoniza

ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A pune în armonie1 sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanță. 2. Tranz. A compune acom­paniamentul la o melodie conform legilor armoniei1. – Din fr. harmoniser. verb tranzitivarmoniza

ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. Tranz. 1. A pune sau a aduce în armonie, a face să se potrivească, să fie de acord, în concordanță. A armoniza culorile.Refl. Și zise văilor să cînte, și văile se ridicară Cu voci de frunze și de ape, cu șoapte ce s-armonizară. MACEDONSKI, O. I 65. ◊ I n t r a n z. Era îmbrăcată... într-o rochie simplă de mătase roșie, armomzind de minune cm pielea mată de culoarea coajei de castană. BART, E. 147. 2. A compune acompaniamentul (de voci sau de instrumente muzicale) la o melodie, conform legilor armoniei. verb tranzitivarmoniza

*armonizéz v. tr. (d. armonie; fr. harmoniser). Pun în armonie, potrivesc. V. refl. Îs cu armonie. verb tranzitivarmonizez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiarmonizare

armonizare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular armonizare armonizarea
plural armonizări armonizările
genitiv-dativ singular armonizări armonizării
plural armonizări armonizărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z