armoniu definitie

ARMÓNIU s.n. Instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lame metalice acționate de un curent de aer. [Pron. -niu, scris și harmoniu. / < fr. harmonium]. substantiv neutru armoniu

ARMÓNIU s. n. instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de ancii metalice puse în vibrație de un burduf acționat prin pedale. (< fr. harmonium, germ. Harmonium) substantiv neutru armoniu

ARMÓNIU, armonii, s. n. Instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care tonurile sunt produse de vibrarea unor lame metalice, acționate de un curent de aer. – Fr. harmonium. substantiv neutru armoniu

*armóniŭ n. (d. armonie; germ. fr. harmonium). Un fel de orgă mică în care tuburile-s înlocuite pin [!] boturĭ libere care răspund unuĭ clavier (șir de clape). substantiv neutru armoniŭ

armóniu [niu pron. nyu] s. n., art. armóniul; pl. armónii, art. armóniile (-ni-i-) substantiv neutru armoniu

ARMÓNIU, armonii, s. n. Instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lame metalice la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale. – Din fr. harmonium, germ. Harmonium. substantiv neutru armoniu

ARMÓNIU, armonii, s. n. Instrument muzical cu claviatura de tipul unei orgi, Ia care tonurile se produc prin vibrarea unor lame metalice acționate de curente de aer. substantiv neutru armoniu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului armoniu

armoniu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular armoniu armoniul
plural armonii armoniile
genitiv-dativ singular armoniu armoniului
plural armonii armoniilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z