armonios definitie

ARMONIÓS, -OÁSĂ adj. Plin de armonie; plăcut. [Cf. fr. harmonieux, it. armonioso]. adjectiv armonios

ARMONIÓS, -OÁSĂ adj. plin de armonie; plăcut. (< fr. harmonieux, it. armonioso) adjectiv armonios

ARMONIÓS, -OÁSĂ, armonioși, -oase, adj. Care are armonie, plin de armonie. [Pr.: -ni-os] – După fr. harmonieux. adjectiv armonios

*armoniós, -oásă adj. (d. armonie; fr. harmonieux, it. armonioso). Plăcut la sunet: limbă armonioasă. Adv. A vorbi armonios. adjectiv armonios

armoniós (-ni-os) adj. m., pl. armonióși; f. armonioásă, pl. armonioáse adjectiv armonios

armonios a. plin de armonie. adjectiv armonios

ARMONIÓS, -OÁSĂ, armonioși, -oase, adj. Care are armonie¹, plin de armo­nie¹, ale cărui părți componente formează un tot bine închegat și echilibrat. [Pr.: -ni-os] – Din fr. harmonieux. adjectiv armonios

ARMONIÓS, -OÁSĂ, armonioși, -oase, adj. Care are armonie, plin de armonie. [Brazii] sosesc în apele Oltului și sînt așezați, asemeni unor clape, fiecare la locul lui... pentru ca armonios și întreg să le fie cîntecul. BOGZA, C. O. 373. Era o noapte lină, o mult frumoasă noapte Ce revărsa în lume armonioase șoapte Și multe glasuri blînde în inimi deștepta. ALECSANDRI, P. 1 133. (Adverbial) Eu, cînd am de prins pește, mă duc... tocmai la lazul Călugărului, ori într-un loc și mai bun, la Nada-Florilor. Numele din urmă m-a lovit armonios și plăcut SADOVEANU, N. F. 54. – Pronunțat: -ni-os. adjectiv armonios