arminden definitie

armínden (armíndeni), s. m. – Sărbătoare de întîi mai. Există obiceiul de a pune atunci la poartă un brad, care se ia de acolo numai cînd se face prima oară pîine cu grîul din acel an; acest brad poartă același nume ca sărbătoarea. Sl. Jeremiinŭ dĭnĭ „ziua sfîntului Ieremia” (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII). substantiv masculinarminden

ARMÍNDEN, armindeni, s. m. Nume popular al zilei de 1 mai (considerată ca început al primăverii). ♦ Pom sau crengi care se pun, în ziua de 1 mai, la poarta caselor. – Slav (v. sl. Ieremiinŭ, -dĭnĭ „ziua [sfântu]lui Ieremia”). substantiv masculinarminden

armínden n., pl. e (vsl. Ĭeremiinŭ-dĭnĭ, ziŭa luĭ Ĭeremia, 1 Maĭ). Ziŭa de întîĭ Maĭ. – Și armînder (Mold. sud). substantiv masculinarminden

armínden (pom, creangă verde) s. m., pl. armíndeni substantiv masculinarminden

Armínden/Armíndeni (sărbătoare) s. propriu m. substantiv masculinarminden

Arminden m. 1. Mold. și Tr. întăia zi de Maiu; 2. pomul verde ce se pune în acea zi pe dinaintea caselor. [Bulg. IEREMIN-DAN, ziua sfântului Ieremia]. substantiv masculinarminden

armínden, -i, s.m. – 1. Numele popular al zilei de 1 mai: „În ziua de Arminden (1 mai) să bei vin roșu, că se înnoiește sângele” (Candrea 1944: 306). 2. (pop.) Luna mai (Kernbach 1989: 47). 3. Copac curățat de crengi și împodobit cu spice de grâu: „Tinerii plecau în pădure, în munte, și tăiau cel mai înalt copac (brad sau fag), pe care îl puteau aduce ei pe umeri. Îl curățau de crengi, dar la vârf îi lăsau câteva pe care le împodobeau. Armindenul era ridicat, până la prânz, în centrul satului. Pe tulpină se puneau cununi de flori și spice de grâu. Urma apoi o întrecere a tinerilor...” (Calendar 1980: 82). – Din sl. Jeremiinǔ dǐnǐ „ziua sfântului Ieremia” (DA, DER, DEX); Cuv. rom. preluat în magh. (ármingyin) (Bakos 1982). substantiv masculinarminden

ARMÍNDEN, armindeni, s. m. Nume popular al zilei de 1 Mai (ziua prorocului Eremia, considerată ca început al primăverii); sărbătoare populară de primăvară (ținută la 1 Mai). ♦ Pom sau ramură verde care se pune în ziua de 1 Mai la poarta, ușa sau ferestrele caselor. – Cf. sl. Ieremiinŭ, -dĭnĭ „ziua [sfântu]lui Ieremia”. substantiv masculinarminden

ARMÍNDEN, armindeni, s. m. (Regional) Nume popular al zilei de 1 mai (considerată ca început al primăverii); copac înalt, cu frunze numai în vîrf, care se pune în această zi la poarta caselor. Și-n ziua sfîntului Ilie i-a frînt armindenul la poartă. GOGA, C. P. 9. Jos, sub nucul aromatic, toți la umbră se așază; Cobza, naml și vioara pe arminden îl serbează. BELDICEANU, P. 53. ◊ Fig. Din străbunul armindeni Răsare azi... O nouă viață. BENIUC, V. 128. substantiv masculinarminden