armament definitie

ARMAMÉNT s.n. 1. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă ale unei unități militare, ale unei țări etc. 2. Echipajul, proviziile și combustibilul necesar pe o navă. [Pl. -te. / < fr. armement, cf. lat. armamentum]. substantiv neutruarmament

ARMAMÉNT s. n. 1. totalitatea mijloacelor tehnice de luptă din dotarea unei unități militare, a unei nave, țări etc. 2. tot ce există la bordul unei nave gata de plecare. (< fr. armement, lat. armamentum) substantiv neutruarmament

ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. – Fr. armement (lat. lit. armamentum). substantiv neutruarmament

*armamént n., pl. e (fr. armement; lat. armamentum, pl. -a). Înarmare, prepare de războĭ. Armele unuĭ soldat orĭ uneĭ armate: armament modern. Echipamentu uneĭ corăbiĭ. substantiv neutruarmament

armamént s. n., pl. armaménte substantiv neutruarmament

armament n. 1. înarmare; 2. preparative de răsboiu; 3. echiparea unui vas. substantiv neutruarmament

ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. – Din fr. armement, lat. armamentum. substantiv neutruarmament

ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. Grăbesc la magazia de armament să număr cartușele. CAMIL PETRESCU, U. N. 259. substantiv neutruarmament