arlechín (-ni), s. m. – 1. Personaj comic, măscărici, bufon. – 2. Fiecare din cele două coloane laterale care formează deschiderea unei scene, culisă. Fr. arlequin. – Der. arlechinadă, s. f. din fr.; arlechinat, adj. (pestriț). substantiv masculinarlechin
ARLECHÍN s.m. Personaj comic din vechile comedii populare italiene, care purta mască și un costum pestriț. V. bufon. [< it. arlecchino < v.fr. Hellequin – personaj mitic demonic]. substantiv masculinarlechin
ARLECHÍN I. s. m. personaj comic din vechile comedii populare italiene, care purta mască și un costum pestriț. II. s. n. 1. panou lateral și draperie care încadrează deschiderea scenei. 2. fiecare dintre reflectoarele laterale din fața scenei. (< it. arlecchino, fr. arlequin) substantiv masculinarlechin
ARLECHÍN2, arlechini, s. m. Personaj comic din farsele populare italiene. – Fr. arlequin (it. arlecchino). substantiv masculinarlechin
*arlechín m. (fr. arlequin, d. it. arlecchíno [vfr. Hellequin, numele unuĭ drac din poveștile evuluĭ mediŭ], d. germ. erlkönig, traducere greșită a dan. ellekonge, regele spiritelor numite elfi, introdus de Herder în lit. germ. Goethe are o vestită baladă cu titlu de Erlkönig). Bufon cu îmbrăcăminte multicoloră luat din vechea comedie italiană. Fig. Om care-și tot schimbă părerile. substantiv masculinarlechin
arlechin m. 1. personaj comic (împrumutat din vechea comedie italiană) al cărui costum e făcut din petece de toate colorile; 2. fig. om care își schimbă adesea părerile. substantiv masculinarlechin
ARLECHÍN, (1) arlechini, s. m., (2,3) arlechine, s. n. 1. S. m. Personaj comic din vechile farse (populare) italiene. 2. S. n. Culisă așezată în spatele fiecăruia dintre pereții laterali ai unei scene, pentru a permite micșorarea lățimii acesteia; fiecare dintre extremitățile laterale, din față, ale unei scene. 3. S. n. Fiecare dintre reflectoarele din fața scenei. – Din fr. arlequin, it. arlecchino. substantiv masculinarlechin
ARLECHÍN, arlechini, s. m. Personaj comic din farsele populare italiene, îmbrăcat într-un costum pestriț și purtînd o mică mască pe față. V. bufon. Am pus mîna aiurit în grămada de vestminte și am trîntit... în spinarea unui arlechin șui o largă purpură imperială. CARAGIALE, O. 111 261. substantiv masculinarlechin
arlechín1 (personaj) s. m., pl. arlechíni substantiv neutruarlechin
arlechín2 (culisă, reflector) s. n., pl. arlechíne substantiv neutruarlechin
ARLECHÍN s.n. Panoul lateral și draperia care limitează deschiderea scenei. ♦ Fiecare dintre reflectoarele laterale din fața scenei. [Pl. -ne, -nuri. / < it. arlecchino]. substantiv neutruarlechin
ARLECHÍN I. s. m. personaj comic din vechile comedii populare italiene, care purta mască și un costum pestriț. II. s. n. 1. panou lateral și draperie care încadrează deschiderea scenei. 2. fiecare dintre reflectoarele laterale din fața scenei. (< it. arlecchino, fr. arlequin) substantiv neutruarlechin
ARLECHÍN1, arlechine, s. n. 1. Culisă așezată în spatele fiecăruia dintre pereții laterali ai unei scene, pentru a permite micșorarea lățimii acesteia. 2. Fiecare dintre reflectoarele laterale din fața scenei. – Fr. arlequin. substantiv neutruarlechin
ARLECHÍN, (1) arlechini, s. m., (2,3) arlechine, s. n. 1. S. m. Personaj comic din vechile farse (populare) italiene. 2. S. n. Culisă așezată în spatele fiecăruia dintre pereții laterali ai unei scene, pentru a permite micșorarea lățimii acesteia; fiecare dintre extremitățile laterale, din față, ale unei scene. 3. S. n. Fiecare dintre reflectoarele din fața scenei. – Din fr. arlequin, it. arlecchino. substantiv neutruarlechin
arlechin substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | arlechin | arlechinul |
plural | arlechini | arlechinii | |
genitiv-dativ | singular | arlechin | arlechinului |
plural | arlechini | arlechinilor |
arlechin substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | arlechin | arlechinul |
plural | arlechini | arlechinii | |
genitiv-dativ | singular | arlechin | arlechinului |
plural | arlechini | arlechinilor |