ARIVÍSM s.n. Caracterul și atitudinea unui arivist. [< fr. arrivisme < arriver – a ajunge]. substantiv neutruarivism
ARIVÍSM s. n. ambiție, dorință de a parveni cu orice preț. (< fr. arrivisme) substantiv neutruarivism
ARIVÍSM s. n. Comportare de arivist. – Fr. arrivisme. substantiv neutruarivism
arivísm s. n. substantiv neutruarivism
ARIVÍSM s. n. Comportare de arivist, caracter specific arivistului. – Din fr. arrivisme. substantiv neutruarivism
ARIVÍSM s. n. Însușire, atitudine, comportare a unui arivist. substantiv neutruarivism
arivism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | arivism | arivismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | arivism | arivismului |
plural | — | — |