aristotelism definitie

ARISTOTELÍSM s.n. Concepția filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” (realități primordiale și independente) sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri. [< fr. aristotélisme, cf. Aristotel – filozof grec din antichitate]. substantiv neutruaristotelism

ARISTOTELÍSM s. n. concepție filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, aratăgeneralul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri. (< fr. aristotélisme) substantiv neutruaristotelism

*aristotelízm n. Doctrina luĭ Aristotele. substantiv neutruaristotelizm

aristotelism n. filozofia lui Aristotele. substantiv neutruaristotelism

ARISTOTELÍSM s. n. Termen generic desemnând gândirea filosofilor și școli­lor filosofice, care s-au ocupat de studierea lucrărilor lui Aristotel, preluând în întregime sau în parte tezele, metodele lui de gândire. – Din fr. aristotélisme. substantiv neutruaristotelism

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiaristotelism

aristotelism  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aristotelism aristotelismul
plural
genitiv-dativ singular aristotelism aristotelismului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z