ARISTOTÉLIC, -Ă adj. Care aparține lui Aristotel; bazat pe principiile, pe ideile lui Aristotel. [Cf. fr. aristotélique]. adjectivaristotelic
ARISTOTÉLIC, -Ă adj. propriu lui Aristotel. (< fr. aristotélique) adjectivaristotelic
*aristotélic, -ă adj. În felu luĭ Aristotele. S. Partizan al luĭ Aristotele. adjectivaristotelic
aristotélic adj. m., pl. aristotélici; f. aristotélică, pl. aristotélice adjectivaristotelic
ARISTOTÉLIC, -Ă, aristotelici, -ce, adj. Care aparține lui Aristotel, bazat pe ideile lui Aristotel; aristotelian. – Din fr. aristotélique. adjectivaristotelic
aristotelic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | aristotelic | aristotelicul | aristotelică | aristotelica |
plural | aristotelici | aristotelicii | aristotelice | aristotelicele | |
genitiv-dativ | singular | aristotelic | aristotelicului | aristotelice | aristotelicei |
plural | aristotelici | aristotelicilor | aristotelice | aristotelicelor |