aristocratic definitie

ARISTOCRÁTIC, -Ă adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației. [Cf. fr. aristocratique, it. aristocratico]. adjectiv aristocratic

ARISTOCRÁTIC, -Ă adj. propriu aristocrației; aristocrat. (< fr. aristocratique) adjectiv aristocratic

ARISTOCRÁTIC, -Ă, aristocratici, -e, adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației. – Fr. aristocratique. adjectiv aristocratic

*aristocrátic, -ă adj. (vgr. aristokratikós). Care ține de aristocrație. Adv. În mod aristocratic. adjectiv aristocratic

aristocrátic (-to-cra-) adj. m., pl. aristocrátici; f. aristocrátică, pl. aristocrátice adjectiv aristocratic

aristocratic a. ce ține de aristocrație. adjectiv aristocratic

ARISTOCRÁTIC, -Ă, aristocratici, -ce, adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației; aristocrat. – Din fr. aristocratique. adjectiv aristocratic

ARISTOCRÁTIC, -Ă, aristocratici,-e, adj. Care aparține aristocrației, în spiritul aristocrației, propriu aristocrației. Originea ei aristocratică o făcea să se creadă nenorocită în tovărășia unui om din popor. VLAHUȚĂ. O. A. 360. Se numea Alfons și reprezenta ultima fază de degenerare a uneia din cele mai vechi și mai aristocratice familii din țară. VLAHUȚĂ, O. A. 360. adjectiv aristocratic

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului aristocratic

aristocratic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aristocratic aristocraticul aristocratică aristocratica
plural aristocratici aristocraticii aristocratice aristocraticele
genitiv-dativ singular aristocratic aristocraticului aristocratice aristocraticei
plural aristocratici aristocraticilor aristocratice aristocraticelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z