ARIPÁT, -Ă, aripați, -te, adj. 1. Înaripat. ♦ (Despre fructe și semințe) Prevăzut cu două frunzișoare în formă de aripi. 2. (Rar, despre păsări) Împușcat în aripă. – Part. lui aripa (ieșit din uz). adjectivaripat
aripát adj. m., pl. aripáți; f. aripátă, pl. aripáte adjectivaripat
aripat a. care are aripi. adjectivaripat
ARIPÁT, -Ă, aripați, -te, adj. 1. Înaripat. ♦ (Despre fructe și semințe) Prevăzut cu aripi (3). 2. (Rar; despre păsări) Împușcat în aripă. – V. aripă. adjectivaripat
ARIPÁT, -Ă, aripați, -te, adj. 1. Care are aripi; înaripat. Entuziasmul meu era... nebiruit față de luciurile și stufăriile acelor lacuri, ținut neatîrnat al sălbătăciunilor aripate. SADOVEANU, N. F. 53. Se umplu casa cu niște jivine aripate. ISPIRESCU, U. 100. ♦ F i g. Însuflețit, avîntat, înaripat. Cuvinte aripate. ♦ (Tehn.) Care este prevăzut cu dispozitive în formă de aripi. Roată aripată. ♦ (Despre fructe și semințe) Prevăzut cu două frunzișoare subțiri în formă de aripi. 2. (Despre păsări) Împușcat în aripă, atins de alice la o aripă. Pușca izbucni. – Căzură amîndouă [gîștele] sfărmînd balta... – A doua-i aripată numai. N-o lăsa, cucoane. Scapă-n stuh. SADOVEANU, O. A. II 153. adjectivaripat
înaripát și aripát, -ă adj. Cu aripĭ. adjectivînaripat
aripat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | aripat | aripatul | aripată | aripata |
plural | aripați | aripații | aripate | aripatele | |
genitiv-dativ | singular | aripat | aripatului | aripate | aripatei |
plural | aripați | aripaților | aripate | aripatelor |