ARIMÁRE s.f. Acțiunea de a arima; arimaj. [< arima]. substantiv femininarimare
ARIMÁRE s. f. Aranjarea și fixarea încărcăturii pe o navă sau pe un avion, ținând seama de condițiile de echilibrare. – După fr. arrimage. substantiv femininarimare
arimáre s. f., g.-d. art. arimắrii substantiv femininarimare
ARIMÁRE s. f. Acțiunea de a arima; arimaj. – V. arima. substantiv femininarimare
ARIMÁ vb. I. tr. A aranja și fixa încărcătura unui vas sau a unui avion pentru menținerea unui centraj favorabil stabilității. [< fr. arrimer]. verb tranzitivarima
ARIMÁ vb. tr. a fixa încărcătura unei (aero)nave pentru menținerea unui centraj favorabil stabilității. (< fr. arrimer) verb tranzitivarima
arimá (a ~) vb., ind. prez. 3 arimeáză verb tranzitivarima
ARIMÁ, arimez, vb. I. Tranz. A repartiza și a fixa încărcătura la bordul unei nave sau aeronave pentru a obține menținerea echilibrului normal al acestora. – Din fr. arrimer. verb tranzitivarima
| arimare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | arimare | arimarea |
| plural | arimări | arimările | |
| genitiv-dativ | singular | arimări | arimării |
| plural | arimări | arimărilor | |