arid definitie

ARÍD, -Ă adj. 1. (Despre sol) Uscat; sterp, neproductiv. 2. (Fig.) Sărac în idei, în imagini; sec, insensibil. [< fr. aride, cf. lat. aridus – sec]. adjectivarid

ARÍD, -Ă adj. 1. (despre sol, regiuni) uscat; sterp, neproductiv. 2. (fig.) sărac în idei, în imagini; sec, monoton. (< fr. aride, lat. aridus) adjectivarid

ARÍD, -Ă, arizi, -de, adj. (Despre pământ) Uscat; neroditor, sterp. ◊ Fig. Text arid. – Fr. aride (lat. lit. aridus). adjectivarid

*árid, -ă adj. (lat. áridus, uscat). Uscat, sterp: teren arid. Fig. Fără interes: subĭect arid. – Fals aríd (după fr.). adjectivarid

aríd adj. m., pl. arízi; f. arídă, pl. aríde adjectivarid

arid a. 1. lipsit de umezeală, steril: sol arid; 2. fig. sec, greoiu: subiect arid. adjectivarid

ARÍD, -Ă, arizi, -de, adj. (Despre soluri, teritorii etc.) Uscat²; neroditor, sterp. ◊ Fig. Text arid. – Din fr. aride, lat. aridus. adjectivarid

ARÍD, -Ă, arizi, -de, adj. (Despre sol) Lipsit de umezeală și de vegetație; uscat, sterp. Un singur fir de apă nu se zărește șerpuind în albia aridă, în care nici o furnică n-ar avea cu ce să-și astîmpere setea. BOGZA, C. O. 208. În pustiul arid necheza calul frumos... îmbătat de lumina aurită a soarelui. EMINESCU, N. 26. ♦ Fig. Text arid. adjectivarid