ARIANÍSM s.n. Doctrină considerată eretică, apărută la începutul creștinismului și susținută de episcopul Arie (din orașul egiptean Alexandria), care nega divinitatea lui Cristos. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. arianisme, it. arianismo]. substantiv neutru arianism
ARIANÍSM1 s. n. caracter propriu arienilor1. 2. știința despre arieni. (< fr. aryanisme) substantiv neutru arianism
ARIANÍSM2 s. n. doctrină eretică de la începutul creștinismului, susținută de episcopul Arius (din Alexandria). (< fr. arianisme) substantiv neutru arianism
ARIANÍSM s. n. Veche erezie creștină răspândită de preotul Arie, care nega unitatea și identitatea de ființă și substanță dintre Hristos și dumnezeu. – Fr. arianisme. substantiv neutru arianism
*arianízm n. Erezia luĭ Ariŭ, care nega consubstanțialitatea fiuluĭ cu tatăl. substantiv neutru arianizm
arianísm (-ri-a-) s. n. substantiv neutru arianism
arianism n. erezia lui Arie și a sectatorilor săi; el fu profesat mai ales de popoarele germane creștinate (Vandali, Vizigoți, Ostrogoți). substantiv neutru arianism
ARIANÍSM s. n. Doctrină religioasă creștină întemeiată de preotul Arie, care nega identitatea de substanță dintre Hristos și Dumnezeu-Tatăl, declarată eretică de sinodul din Niceea. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. arianisme. substantiv neutru arianism
arianism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | arianism | arianismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | arianism | arianismului |
plural | — | — |