arhonte definitie

credit rapid online ifn

*arhónt m. (vgr. árhon, árhontos. V. arhon). Titlu dat primilor magistrațĭ în vechile republicĭ greceștĭ. – Și -ónte. substantiv masculinarhont

ARHÓNTE s.m. (În Atena antică) Titlu dat înalților magistrați care conduceau republica; cel care purta acest titlu. [< fr. archonte. / cf. lat., gr. archon]. substantiv masculinarhonte

credit rapid online ifn

ARHÓNTE s. m. 1. (în Atena antică) înalt magistrat din conducerea republicii. 2. titlu dat unor mari ofițeri la curtea Constantinopolului. (< fr. archonte, lat. archon, -tis, gr. arkhon, -tos) substantiv masculinarhonte

ARHÓNTE, arhonți, s. m. (În antichitate) Titlu acordat magistraților care conduceau republica ateniană. – Fr. archonte (lat. lit. archon, -ntis). substantiv masculinarhonte

arhónte s. m., pl. arhónți substantiv masculinarhonte

arhonte m. titlul celor dintâi magistrați în Atena (dela 1045—296 a. Cr.). substantiv masculinarhonte

ARHÓNTE, arhonți, s. m. (În Atena antică) Titlu dat magistraților supremi din conducerea republicii; persoană care avea acest titlu. – Din fr. archonte, lat. archon, -ntis. substantiv masculinarhonte

ARHÓNTE, arhonți, s. m. (În antichitate) Titlu acordat înalților magistrați care conduceau republica ateniană. substantiv masculinarhonte

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiarhonte

arhonte  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arhonte arhontele
plural arhonți arhonții
genitiv-dativ singular arhonte arhontelui
plural arhonți arhonților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z