arhivă definitie

ARHÍVĂ s.f. Depozit de acte sau de documente privitoare la o țară, la un oraș, la o instituție etc.; totalitatea acestor acte și documente; loc, serviciu unde se găsesc aceste acte. [Var. archivă s.f. / cf. germ. Archiv, rus. arhiv < lat. archivum]. substantiv feminin arhivă

ARHÍVĂ s. f. 1. totalitatea actelor și documentelor privitoare la o țară, la un oraș, la o instituție etc. 2. local, serviciu, depozit unde se păstrează aceste documente. (< fr. archives, germ. Archiv, lat. archivum) substantiv feminin arhivă

arhívă (arhíve), s. f.1. Totalitatea actelor sau documentelor unei instituții care se referă la activitatea ei trecută. – 2. Birou, cameră, instituție unde se păstrează asemenea acte. Var. (înv.) arhiv. Fr. archive (sec. XVIII). – Der. arhivar, s. m.; arhivist, s. m., arhivistică, s. f. substantiv feminin arhivă

arhívă s. f., g.-d. art. arhívei; pl. arhíve substantiv feminin arhivă

ARHÍVĂ, arhive, s. f. Totalitatea actelor sau documentelor unei instituții, unui oraș etc., care se referă la activitatea lor trecută; birou, cameră unde se păstrează asemenea acte. ◊ Arhivele statului = instituție care se ocupă cu păstrarea și studiul științific al documentelor importante privitoare la trecutul țării. – Fr. archives (lat. lit. archivum). substantiv feminin arhivă

*arhívă f., pl. e (fr. archives, f. pl., lat. archivum și archium, d. vgr. arheîon. Cp. cu mozaic). Colecțiune de acte și documente relative la istoria unuĭ popor, a unuĭ oraș, a unuĭ așezămînt public saŭ privat. Locu unde se conservă. substantiv feminin arhivă

arhivă f. 1. colecțiune de acte și documente privitoare la istoria unui popor, a unui oraș, a unui așezământ public sau particular; 2. locul unde se conservă: Arhivele Statului. substantiv feminin arhivă

ARHÍVĂ, arhive, s. f. 1. Totalitatea actelor sau documentelor unei instituții, unui oraș etc. care se referă la activitatea lor trecută. 2. Birou, cameră, instituție etc. unde se păstrează asemenea acte. – Din fr. archives. substantiv feminin arhivă

ARHÍVĂ, arhive, s. f. Totalitatea actelor sau documentelor unei instituții, unui oraș sau unui sat, care se referă la activitatea lor din trecut; secție a unei instituții unde se păstrează asemenea acte sau documente. Un colț întunecos... din arhiva unei cancelarii și atmosfera... cafenelei – asta era toată viața lui. EMINESCU, N. 36. Un proiect ce se făcuse pentru teatru zace îngropat în arhivele Ministerului de Externe. NEGRUZZI, S. I 346. ◊ Arhivele statului = instituție care se ocupă cu păstrarea, sistematizarea și studiul științific al documentelor importante referitoare la trecutul țării. substantiv feminin arhivă

ARHIVÁ vb. tr. A clasa documentele în arhive după criterii prestabilite. (< fr. archiver) verb tranzitiv arhiva

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului arhivă

arhivă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arhi arhiva
plural arhive arhivele
genitiv-dativ singular arhive arhivei
plural arhive arhivelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z