arhitectonic definitie

ARHITECTÓNIC, -Ă adj. Care aparține arhitecturii; arhitectural. [Cf. fr. architectonique, lat. architectonicus, gr. architektonikos]. adjectivarhitectonic

ARHITECTÓNIC, -Ă I. adj. ornamental. II. s. f. 1. îmbinare a elementelor constructive ale unei construcții. 2. (fig.) construire, mod de îmbinare. (< fr. architectonique, lat. architectonicus) adjectivarhitectonic

ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonici, -e, adj. Care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură. – Fr. architectonique (lat. lit. architectonicus). adjectivarhitectonic

*arhitectónic, -ă (vgr. arhitektonikós). Relativ la arhitectură, de arhitectură: regulele [!] arhitectonice. S. f., pl. ĭ. Arhitectură. adjectivarhitectonic

ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonici, -ce, adj. 1. Care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural. – Din fr. architectonique, lat. architectonicus. adjectivarhitectonic

arhitectónic adj. m., pl. arhitectónici; f. arhitectónică, pl. arhitectónice adjectivarhitectonic

arhitectonic a. 1. ce ține de arhitectură; 2. fig. artistic: sunt gândiri arhitectonice de o grozavă măreție EM. adjectivarhitectonic

ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține arhitec­turii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural. 2. S. f. (Adesea fig.) Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei construcții. – Din fr. architectonique, lat. architectonicus. adjectivarhitectonic

ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonic, -e, adi. Care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii. Ornamente arhitectonice. ▭ În fața arhitecților din țara noastră stă minunatul model al arhitecturii sovietice, prețioasele principii arhitectonice – principii ale realismului socialist – care stau la baza arhitecturii sovietice. CONTEMPORANUL, S.II, 1953, nr. 331. 1/3. – Pl. f. și:. arhitectonici (EMINESCU, O. I 43). adjectivarhitectonic