arhitect definitie

arhitéct (arhitécți), s. m. – Specialist în știința și arta de a proiecta și construi clădiri. Fr. architecte, și înainte (sec. XVIII) din gr. ἀρχιτέϰτων (Gáldi 153). – Der. (din fr.) arhitectonic, adj.; arhitectonie, s. f. (înv., arhitectură); arhitectură, s. f.; arhitectural, adj. substantiv masculin și femininarhitect

ARHITÉCT, -Ă s.m. și f. Specialist în proiectarea planurilor (și a devizelor) de construire a clădirilor. [< fr. architecte, cf. lat. architectus, gr. architekton – constructor]. substantiv masculin și femininarhitect

ARHITÉCT, -Ă s. m. f. 1. specialist în arhitectură (1). 2. (fig.) creator al unei concepții privind relațiile politice interstatale. (< fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton) substantiv masculin și femininarhitect

ARHITÉCT, -Ă, arhitecți, -te, s. m. și f. Specialist în proiectarea și construirea clădirilor. – Fr. architecte (lat. lit. architectus). substantiv masculin și femininarhitect

*arhitéct m. (lat. architectus, vgr. arhitékton). Care știe arhitectura. – Fem. -éctă, pl. e. substantiv masculin și femininarhitect

arhitéct s. m., pl. arhitécți; abr. arh. substantiv masculin și femininarhitect

arhitect m. cel ce face planul unui edificiu și dirijează construcțiunea. substantiv masculin și femininarhitect

ARHITÉCT, -Ă, arhitecți, -te, s. m. și f. Specialist în arhitectură. – Din fr. architecte, lat. architectus. substantiv masculin și femininarhitect

ARHITÉCT, -Ă, arhitecți, -te, s. m. și f. Specialist în proiectarea și construirea clădirilor. Arhitecții trebuie să lupte pentru reflectarea multilaterală și adîncă a realității din Republica Populară Romînă, dezvăluind perspectivele dezvoltării ei socialiste, ajutînd la formarea omului nou. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2505. substantiv masculin și femininarhitect

arhitéctă s. f., g.-d. art. arhitéctei, pl. arhitécte; abr. arh. substantiv masculin și femininarhitectă