arheologie definitie

ARHEOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul trecutului istoric al societății omenești, al stadiului la care a ajuns societatea omenească în diverse epoci, pe baza monumentelor, a obiectelor de artă etc., aparținând diferitelor culturi materiale din antichitate, din evul mediu etc., descoperite prin săpături. [Pron. -he-o-, gen. -iei. / < fr. archéologie, cf. gr. archaios – vechi, logos – studiu]. substantiv femininarheologie

ARHEOLOGÍE s. f. știință care studiază trecutul istoric al societății omenești pe baza interpretărilor vestigiilor aparținând diferitelor culturi materiale. (< fr. archéologie) substantiv femininarheologie

ARHEOLOGÍE s. f. Știință care studiază felul de viață și cultura popoarelor antice, pe baza urmelor materiale păstrate. [Pr.: -he-o-] – Fr. archéologie (< gr.). substantiv femininarheologie

*arheologíe f. (vgr. arhaiología). Știința monumentelor și artelor vechĭ. substantiv femininarheologie

arheologíe (-he-o-) s. f., art. arheología, g.-d. arheologíi, art. arheologíei substantiv femininarheologie

arheologie f. știința antichității, a artelor și a monumentelor vechi. substantiv femininarheologie

ARHEOLOGÍE s. f. Știință care studiază trecutul istoric al omenirii pe baza interpretării urmelor materiale păstrate. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéologie. substantiv femininarheologie

ARHEOLOGÍE s. f. Știință care studiază felul de viață și cultura popoarelor vechi, pe baza obiectelor de tot felul (monumente, monede, ceramică etc.) pe care le descoperă prin săpături. Arheologia este o parte a științelor istorice. Arheologia trebuie să fie pusă în slujba lămuririi problemelor de istorie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 6/6. – Pronunțat: -he-o-. substantiv femininarheologie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiarheologie

arheologie  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arheologie arheologia
plural
genitiv-dativ singular arheologii arheologiei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z