argumentare definitie

credit rapid online ifn

ARGUMENTÁRE s.f. Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva; argumentație. [< argumenta]. substantiv femininargumentare

ARGUMENTÁRE, argumentări, s. f. Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva. substantiv femininargumentare

credit rapid online ifn

argumentáre s. f., g.-d. art. argumentắrii; pl. argumentắri substantiv femininargumentare

argumentare f. 1. fapta sau arta de a argumenta; 2. totalul argumentelor. substantiv femininargumentare

ARGUMENTÁRE, argumentări, s. f. Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse în sprijinul unei afirmații; argumentație. – V. argumenta. substantiv femininargumentare

ARGUMENTÁRE, argumentări, s. f. Acțiunea de a argumenta; totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva. În această lucrare [« Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S. »] se precizează cu argumentarea cea mai strînsă și convingătoare că toate legile, fie că se raportă la societate, fie că se raportă la fenomenele naturii, sînt legi obiective. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 5/6. substantiv femininargumentare

*argumentațiúne f. (lat. argumentátio, -ónis). Acțiunea de a argumenta. – Și -áție și -áre. substantiv femininargumentațiune

ARGUMENTÁ vb. I. intr. A dovedi, a demonstra, a întări prin argumente. [Cf. fr. argumenter, lat. argumentari]. verb tranzitivargumenta

ARGUMENTÁ vb. tr. a aduce dovezi, a demonstra, a întări cu argumente. (< fr. argumenter, lat. argumentari) verb tranzitivargumenta

ARGUMENTÁ, argumentez, vb. I. Tranz. A susține, a întări, a dovedi ceva cu argumente. – Fr. argumenter (lat. lit. argumentare). verb tranzitivargumenta

argumentá (a ~) vb., ind. prez. 3 argumenteáză verb tranzitivargumenta

argumentà v. 1. a dovedi logicește; 2. a conchide. verb tranzitivargumentà

ARGUMENTÁ, argumentez, vb. I. Tranz. A susține, a întări, a dovedi, a de­monstra ceva cu argumente. – Din fr. argumenter, lat. argumentari. verb tranzitivargumenta

ARGUMENTÁ, argumentez, vb. I. Intranz A aduce argumente într-o demonstrație oarecare; a dovedi, a întări, a susține ceva prin argumente. A argumentat în mod convingător. verb tranzitivargumenta

*argumentéz v. tr. (lat. argumentari). Aduc argumente, probez, dovedesc: a argumenta un fapt. verb tranzitivargumentez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiargumentare

argumentare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argumentare argumentarea
plural argumentări argumentările
genitiv-dativ singular argumentări argumentării
plural argumentări argumentărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z