argument definitie

ARGUMÉNT s.n. 1. Dovadă (propoziție, raționament) pe care se întemeiază o demonstrație; probă. 2. (Mat.) Variabilă independentă a unei funcții. [< fr. argument, lat. argumentum]. substantiv neutru argument

ARGUMÉNT s. n. 1. dovadă (propoziție, raționament) pe care se întemeiază o demonstrație; probă. 2. (mat.) element din domeniul de definiție al unei funcții; variabilă independentă. 3. rezumat al unei piese de teatru, al unei opere literare etc. 4. dată folosită drept cheie în cursul unei sortări, unei căutări într-un fișier. (< fr. argument, lat. argumentum) substantiv neutru argument

ARGUMÉNT, argumente, s. n. 1. Dovadă adusă pentru a demonstra ceva; probă. 2. (Mat.) Variabila independentă a unei funcțiuni. – Fr. argument (lat. lit. argumentum). substantiv neutru argument

*argumént n., pl. e (lat. argumentum). Raționament din care tragĭ o concluziune. Probă, dovadă. substantiv neutru argument

argumént s. n., pl. arguménte substantiv neutru argument

argument n. probă prin raționament. substantiv neutru argument

ARGUMÉNT, argumente, s. n. 1. Raționament, dovadă adusă în sprijinul unei afirmații. 2. (Mat.) Variabila independentă a unei funcții. – Din fr. argument, lat. argumentum. substantiv neutru argument

ARGUMÉNT, argumente, s. n. Dovadă adusă în sprijinul unui punct de vedere; probă. Argumentele lui se bazează pe lucruri disparate; paseri, vînt, lună; cu toate acestea sînt argumente. SADOVEANU, Z. C. 20. substantiv neutru argument

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului argument

argument   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argument argumentul
plural argumente argumentele
genitiv-dativ singular argument argumentului
plural argumente argumentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z