ARGOSÍ, argosesc, vb. IV Tranz. (Grecism) A opri (o perioadă oarecare) pe un preot de a sluji în biserică. – Din argos. verb tranzitivargosi
argosì v. a opri dela serviciul bisericesc (ca pedeapsă canonică): Patriarhul argosi pe Mitropolitul Leon NEGR. [Gr. mod.]. verb tranzitivargosì
argosésc v. tr. (d. argos). Vechĭ. Suspend un preut [!] din slujbă pe cît-va timp. verb tranzitivargosesc
argosi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)argosi | argosire | argosit | argosind | singular | plural | ||
argosind | argosiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | argosesc | (să)argosesc | argoseam | argosii | argosisem | |
a II-a (tu) | argosești | (să)argosești | argoseai | argosiși | argosiseși | ||
a III-a (el, ea) | argosește | (să)argoseai | argosea | argosi | argosise | ||
plural | I (noi) | argosim | (să)argosim | argoseam | argosirăm | argosiserăm | |
a II-a (voi) | argosiți | (să)argosiți | argoseați | argosirăți | argosiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | argosesc | (să)argosească | argoseau | argosiră | argosiseră |