argințel definitie

credit rapid online ifn

ARGINȚÉL, -ÍCĂ, argințéi, -éle, adj. Argintiu. (din argint + suf. -el) [folosit în corpul DEX] substantiv masculinargințel

ARGINȚÉL, arginței, s. m. v. DE4 (XII. 1.). (Pop.; Construcția prepozițională are sens partitiv) Scrie cu argințel, Că de-acela-i puțintel. – [DEX '98] substantiv masculinargințel

credit rapid online ifn

ARGINȚÉL (1, 3) s. n., (2) arginței, s. m. Diminutiv al lui a r g i n t. 1. v. argint (1). Un cal... Cu șaua de arginței. ȘEZ. I 183. Măi bădiță de departe, Mai trimite-mi cîte-o carte... O scrie cu arginței, Că de-acela-i puțintel! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 117. 2. (Rar) v. argint (2). (Atestat în forma regională argințăl) Ci să-mi vii cu voie bună... Că nu beu binele tău, Dar beu argințălul mieu. SEVASTOS, C. 262. 3. Culoare, luciu ca de argint (1). Porumb alb, cu gușa verde. Cu penițe zugrăvite, C-ochi în cap de pietre scumpe: Capu-i bate-n aurel, Ciocu-i bate-n argințel. TEODOREȘCU, P. P. 39. substantiv masculinargințel

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiargințel

argințel   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argințel argințelul
plural arginței argințeii
genitiv-dativ singular argințel argințelului
plural arginței argințeilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z