Alege sensul dorit: arginti -temporar arginti -verb tranzitiv

arginti definitie

argínt s. n.1. Metal prețios de culoare albă strălucitoare. – 2. Argintărie, obiecte de argint. – 3 (S. m.) Monedă de argint. – Argint-viu, mercur. – Mr. arzint, răzint, istr. arzint. Lat. argentum (Pușcariu 116; Candrea-Dens., 82; REW 640; DAR); cf. alb. ërgënd, it. argento, v. prov., fr., cat. argent, v. sp. argento. Pl. arginți se folosește numai cu sensul 3. Numele de mercur apare încă în lat. argentum vivum, cf. it. argento vivo, v. fr. argent vif (fr. vif argent), v. sp. argent bivo (Castro, RFE, 1921, p. 17). Der. arginta, vb.; argintar, s. m., care poate fi de formație internă (Pușcariu 117; REW 638, și DAR îl derivă din lat. argentarius, cf. it. argentaio, fr. argentier, cat. argenter, sp. argentero); argintărie, s. f. (argint bătut; argintărie; tacîmuri de argint); argintăriță, s. f. (plantă chenopodiacee, Potentilla anserina); arginteală, s. f. (argintare); arginti, vb.; argințică, s. f. (arbust, Dryas octopetala); argintiu, adj.; argintos, adj. (argintiu); argintui, vb. substantiv masculinargint

argínt1 (ban) s. m., pl. argínți substantiv masculinargint

argínt2 (metal) s. n., (sorturi, obiecte) pl. argínturi; simb. Ag substantiv masculinargint

ARGÍNT (1) s. n., (2) arginți, s. m. 1. (Adesea fig.) Metal prețios, de culoare albă-cenușie strălucitoare. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei. ♦ Compus: argint-viu = mercur. 2. (La pl.) Bani. – Lat. argentum. substantiv masculinargint

argint n. 1. metal prețios de coloare albă; 2. monedă din acest metal: a plăti în argint; 3. fig. avuție: iubitor de argint; 4. pl. arginturi, lucruri de argint; 5. arginți, bani (învechit): Iuda vându pe Isus pentru 30 de arginți. [Lat. ARGENTUM]. substantiv masculinargint

ARGÍNT, (1) s. n., (2) arginturi, s. n., (3) arginți, s. m. 1. S. n. (Adesea fig.) Metal prețios de culoare albă strălucitoare, maleabil și ductil, cu o mare conductibilitate electrică. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere organizată cu acest prilej. ♦ Compus: (pop.) argint-viu = a) mercur; b)fig. om plin de energie, iute, vioi. 2. S. n. Varietate sau obiect de argint (1). 3. S. m. (Mai ales la pl.) Ban1, para3. – Lat. argentum. substantiv masculinargint

Coasta-de-Argint f. nume dat regiunii pitorești a Cadrilaterului, coprinsă între capul Caliacra și satul Ecrena. substantiv masculincoastadeargint

arginți s. m. pl. monede temporararginți

ARGINTÍ vb. IV. v. arginta. verb tranzitivarginti

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv.) argintí vb. IV] – Din argint. verb tranzitivarginta

ARGINTÍ vb. IV v. arginta. verb tranzitivarginti

ARGINTÍ vb. IV v. arginta. verb tranzitivarginti

argint(u)ì v. 1. a polei sau a fereca cu argint; 2. fig. și acum luna argintește tot Egipetul antic EM. verb tranzitivargintuì

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiarginti

arginti  temporar infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)arginti argintire argintit argintind singular plural
argintind argintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) argintesc (să)argintesc arginteam argintii argintisem
a II-a (tu) argintești (să)argintești arginteai argintiși argintiseși
a III-a (el, ea) argintește (să)arginteai argintea arginti argintise
plural I (noi) argintim (să)argintim arginteam argintirăm argintiserăm
a II-a (voi) argintiți (să)argintiți arginteați argintirăți argintiserăți
a III-a (ei, ele) argintesc (să)argintească arginteau arginti argintiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z