argintare definitie

credit rapid online ifn

ARGINTÁRE, argintări, s. f. Acțiunea de a arginta. substantiv femininargintare

argintáre s. f., g.-d. art. argintắrii; pl. argintắri substantiv femininargintare

credit rapid online ifn

ARGINTÁRE, argintări, s. f. Acțiunea de a arginta. – V. arginta. substantiv femininargintare

ARGINTÁRE, argintări s. f. Acțiunea de a arginta. substantiv femininargintare

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de argint. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului. [Var.: (înv.) argintí vb. IV] – Din argint. verb tranzitivarginta

argintá (a ~) vb., ind. prez. 3 arginteáză verb tranzitivarginta

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv.) argintí vb. IV] – Din argint. verb tranzitivarginta

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. (Cu privire la obiecte) A acoperi cu un strat subțire de argint; a sufla cu argint. Am argintat o cupă. ◊ F i g. A face să aibă luciul sau strălucirea argintului. Treceau mai apoi mîndri printre casele satului și răsăritul le arginta coasele. CAMILAR, N. II 385. – Variantă: (învechit) argintí (EMINESCU, O. I 45) vb. IV. verb tranzitivarginta

argintésc v. tr. (d. argint). Poleĭesc, orĭ suflu cu argint. – Neol. argintez (după fr. argenter și lat. argentare). verb tranzitivargintesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiargintare

argintare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argintare argintarea
plural argintări argintările
genitiv-dativ singular argintări argintării
plural argintări argintărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z