argintar definitie

ARGINTÁR, argintari, s. m. (Rar) Persoană care lucrează sau vinde obiecte de argint (sau de alte metale prețioase). – Din argint + suf. -ar. substantiv masculinargintar

argintár m. (lat. argentarius). Lucrător saŭ vînzător de argint. V. gĭuvaĭergiŭ. substantiv masculinargintar

argintár (rar) s. m., pl. argintári substantiv masculinargintar

argintar m. meșterul care face sau vinde lucruri de argint. [Lat. ARGENTARIUS]. substantiv masculinargintar

ARGINTÁR, argintari, s. m. (Rar) Persoană care lucrează sau vinde obiecte de argint (1). – Argint + suf. -ar. substantiv masculinargintar

ARGINTÁR, argintari, s. m. (Rar) Persoană care lucrează sau vinde obiecte de argint (sau de alte metale prețioase). V. bijutier, giuvaergiu. Împăratul chemă îndată pe argintarul și-i porunci să-i facă o cloșcă cu pui cu totul și cu totul de aur. ISPIRESCU, L. 92. O idee analogă a inspirat pe argintarul elen care va fi lucrat vasul de la Certamlîk-Kurgan după cererea vreunui rege scit. ODOBESCU, S. II 275. substantiv masculinargintar