ARGILIZÁ vb. I. tr., refl. A produce fenomenul de argilizare. [< argilă + -iza]. verb tranzitivargiliza
argiliza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)argiliza | argilizare | argilizat | argilizând | singular | plural | ||
argilizând | argilizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | argilizez | (să)argilizez | argilizam | argilizai | argilizasem | |
a II-a (tu) | argilizezi | (să)argilizezi | argilizai | argilizași | argilizaseși | ||
a III-a (el, ea) | argilizează | (să)argilizai | argiliza | argiliză | argilizase | ||
plural | I (noi) | argilizăm | (să)argilizăm | argilizam | argilizarăm | argilizaserăm | |
a II-a (voi) | argilizați | (să)argilizați | argilizați | argilizarăți | argilizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | argilizează | (să)argilizeze | argilizau | argilizară | argilizaseră |